Moartea lui Lazăr Derera – O poveste a Cazinoului

Voteaza articolul

Este ora 6 dimineața… Zorii zilei de 16 august abia au mijit iar razele soarelui încep deja să arunce timid săgeți colorate de lumină pe plaja încă sălbatică a Mamaiei.

Polițaiul Nicolea Popp își freacă ochii încercând să alunge somnul.

Dormea atât de bine pe canapeaua de la post, atunci când aghiotantul îl trezise brusc strigându-i „Arde șefu, avem un suicid!”. Au venit amândoi într-un suflet, până aici, la marginea stațiunii. La câteva sute de pași depărtare se văd Pavilionul de Băi și câteva vile luxoase ridicate de bogătanii din capitală. În rest, limba lungă și parcă nesfășită de pământ a plajei cu nisip atât de fin.

Popp se apropie de grupul de pescari adunați într-un loc, oameni încruntați, supărați parcă de incidentul ce i-a oprit să iasă pe mare, pentru o nouă zi de muncă. La picioarele lor stă trupul neînsuflețit al unui bărbat tânăr, îmbrăcat bine. Abia de i-au apărut tuleiele… Și-a zburat creierii cu un Beretta, ce i-a rămas încleștat în mâna dreaptă. Aghiotantul îl caută prin buzunare dar nu găsește nimic, nici bani, nici acte…

Popp nu mai are ce face pe plajă. Dă ordin ca trupul să fie dus de urgență la casa funerară, la Constanța. Mai stă de vorbă câteva clipe cu pescarii apoi dă ordin de plecare.

După câteva ore de la descoperirea cadavrului, Popp reușește să afle și identitatea tânărului. Numele lui e Lazăr Derera, un puști de numai 18 ani și ceva, din localitate. Fortuna a făcut ca tocmai asistentul legistului să fie cel ce a făcut recunoașterea. Omul îl știa pe Derera, era băiatul unei familii sărace ce locuia sus în mahalale, dincolo de strada Ștefan cel Mare, pe lângă depozite și ateliere.

Popp are meteahna dormitului la birou dar când Morfeus îl scapă din gheare se trezește, este ager și încăpățânat, dornic să afle taina suicidului. Are vreo 20 de ani de muncă în prefectura poliției și a văzut multe, astfel că știe unde să meargă, ce să întrebe și mai ales, pe cine…

Spre seară este încă la post, mănâncă din merindele aduse pachet de către soție și scrie raportul suicidului. Toată enigma a fost dezlegată…

Raportul făcut prefectului spune clar: În ziua de 16 august 1913, numitul Derera Lazăr, din serviciul D-lui Boeru, comisionar, s-a sinucis pe plaja Mamaia, din cauză că pierduse la Cazinoul Comunal, bani sustrași de la patronul său”.

Polițaiul dezlegase ușor misterul. Pe 11 august, comisionarul Boeru a plecat cu trenul la București, cu treburi ce urmau să îl țină ocupat cam preț de o săptămână. Și-a însărcinat ajutorul, pe tânărul Derera să facă niște plăți, adică să scoată niște mărfuri ce urmau să ajungă în Gara Constanța. S-a încrezut Boeru în puștiul Lazăr, ambițios și isteț, bun slujbaș în cele 6 luni de când se angajase. De unde să știe patronul ce gânduri nebune și vise aveau să-i treacă prin cap copilului acela?

De trei ani la Constanța se deschisese Cazinoul Comunal. Lume bună și lume obișnuită deopotrivă, boeri și burghezi, funcționari, militari, slujbași sau haimanale, cu toții se înghesuiau acolo să joace jocuri de noroc. Toți vroiau să dea lovitura vieții și să își facă avere, sau să o crească, după caz…

Patima aceasta, hrănită de zvonuri și povești fanteziste, îl lovise și pe tânărul Lazăr. Crescut în sărăcie și nevoi, băiatul visa frumos. Banii aceia mulți, dați de d-l Boeru îi ardeau buzunarele…

Nu era o haimana și primul gând a fost unul bun: După ce a plecat comisionarul la București, Derera s-a interesat când ajunge marfa așteptată. I s-a spus că să treacă seara, ca să ridice coletele. A stat cuminte în magazia de pe strada Carol, iar pe la orele 18.00 și-a făcut din nou drum la gară.

Soarta însă i-a jucat o festă: marfa nu venise. Dintr-o greșeală, ajunsese într-un tren de Giurgiu, așa că la Constanța poate avea să ajungă abia peste vreo două zile. Nu era bai, erau stofe și alte lucruri ce nu aveau să se strice.

Seara l-a prins pe Derera având în buzunar toți cei 600 de lei dați d-l Boeru. Nu a mai mers la prăvălie, să-i lase în casa de bani… A plecat direct în centru, la o cârciumă mai ieftină de lângă celebrul Bristol. Acolo s-a întâlnit cu un bun prieten din copilărie și și-au spus unul altuia povești auzite despre îmbogățirile de la Cazino.

Era ceasul al nouălea deja când amețiți de căldura de pe zi dar mai abitir de berile băute lângă Bristol, cei doi tineri au hotărât să pornească spre Cazinou.

Lazăr Derera avea vreo 7 lei în buzunar, banii lui, afară de cei primiți de la d-l Boeru…

În acea seară, Derera a jucat la bulă și a pierdut jumate din banii comisionarului Boeru. Tovarășul său l-a scos cu greu din stabiliment și l-a dus acasă.

A doua zi, puștiul s-a cutremurat când și-a dat seama ce a făcut. A mers glonț la gară dar spre ușurarea sa, mărfurile patronului nu veniseră încă de la Giurgiu. Mai avea timp…

De unde să adune însă cei 300 de lei? Ai lui erau săraci, iar tovarășii săi nu erau mai breji ca el. Gândul nebun de a juca din nou nu îi dădea pace. Și-a făcut curaj cu câteva pahare de coniac băute chiar pe terasă la „Bristol”, alături de lumea bună a orașului. Bogătanii îl priveau însă chiorâș uitându-se la hainele sale și chiar ospătarul abia – abia de se învoise să îl servească, asta după ce văzuse că are bani la teșcherea.

După episodul de la „Bristol”, Derera a mers la un croitor evreu ce își avea prăvălie pe strada Ovidiu. Cu doar un pol și-a luat costum nou, de ziceai că abia a coborât din vaporul ce aducea burghezi de la Constantinopole. S-a mai oprit apoi la șantanul lui Marin Cantaragiu unde a făcut cinste unor marinari și unor cocote cucerite de hainele lui de domn…

Apoi a mers din nou la Cazino. Singur. Știa de data asta cum să joace pentru a recupera paguba de cu o zi înainte. Sau așa credea…

Zorii zilei de 15 august l-au găsit pe Lazăr Derera stând ca beat în fața Cazinoului Comunal. Rămăsese lefter… Mai avea poate vreo 2 lei sau nici atât, doar niște monede de 50 de bani. A mers acasă și a bolit până la amiază încercând să doarmă. Coșmarurile și grijile nu îl lăsau. Îl visa pe domnul Boeru dându-l pe mâna poliției… Se vedea stând în temniță, în timp ce maica lui jelea cu lacrimi.

Pe la 6 seara a mers din nou la gară. Mărfurile comisionarului ajunseseră în sfârșit la Constanța. Domnul Boeru avea și el să se întoarcă acasă pe 16 august, spre amiază…

Lazăr Derera a mers la prăvălie. A luat din casă un pol dar și revolverul Beretta pe care știa că Boeru îl ține ascuns printre stoafele de lux. Cu gândurile rătăcite a ajuns iar la cârciumă, tot la șantanul lui Cantaragiu. A rămas peste noapte la Fifi, o cocotă cu nuri de-i încălzeau pe dată sângele. Dimineață, cocota l-a dat afară, vrând să doarmă. A mai avut doar bani cât să dea unui birjar tătar să îl ducă la Mamaia. Greu de spus de ce alesese să meargă tocmai la Mamaia dar nicio clipă nu uitase de greutatea revolverului din buzunar.

Pe plaja pustie, pe la 5 dimineață, Lazăr Derera s-a așezat pe nisip, așteptând răsăritul. Poate că lumina Soarelui avea să îi încălzească sufletul și mintea, poate că avea să îi vină vreo idee salvatoare… Soarele se încăpățâna însă să rămână ascuns iar tânărul nu mai avea răbdare. A scos arma, buimac și golit de gânduri, și-a potrivit țeava la tâmplă și a apăsat pe trăgaci…

Mențiuni – Sinuciderea lui Lazăr Derera a agitat foarte mult apele la Constanța, în vara anului 1913, și a condus la crearea unui scandal de proporții, alimentat de presa care se opunea Jocurilor de noroc de la Cazinoul Comunal. Ziarul „Răcnetul Constanței” a demarat o adevărată campanie împotriva stabilimentului, acuzându-i pe reprezentanții Cazinoului dar și pe membri ai Primăriei că acceptă la jocul de bulă orice persoană, încurajându-i la cheluieli exagerate, profitând de pe urma lor și de pe urma patimii lor.

  • Citat din Răcnetul Constanței 29 august 1913 (preluare din sursa Doina Păuleanu)” „La Nissa și Monte Carlo, locuitorii nu au permisiunea să frecventeze sălile de joc, pe când la noi, cei mai jefuiți sunt chiar localnicii. Ast-fel, seara în jurul mesei de bulă de la Cazino, nu vezi de cât minori, funcționari, băeți de prăvălie și mici comercianți care dau banul muncit, umplând buzunarele largi ale bandiților în haine negre”

  • Adresă din 6 sept.1913 a Primăriei Constanța către directorul exploatării Casinului Comunal (preluare din sursa Doina Păuleanu) – „La jocul de bulă are intrarea liberă oricine, minori, minore, funcționari, mânuitori de bani publici, persoane necunoscute, suspecte și urmărite de poliție și de justiție…”

Familia lui Lazăr Derera a cerut, fără succes, Cazinoului despăgubiri morale de 10.000 de lei.

Bibliografie folosită la crearea acestei povestiri, proprie adaptare literară Doina Păuleanu „Cazinoul din Constanța Boemă, loisir și patrimoniu european la Marea Neagră”, Editura Ex-Ponto 2011, fundația Fiii Dobrogei; cap. VII „În preajma războiului, 1913-1916”, subcapitolul “Victimele”, pag 319-326

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Transport Constanta Optopeni

Translate »